POIANA RUSCĂI, masiv muntos în Carpații Occidentali, cuprins între depr. Hațeg (la E), valea Bistrei (la S), culoarul Mureșului (la N) și valea Timișului (la V). Alcătuit, predominant, din șisturi cristaline, precum și din petice de calcare și dolomite cristaline. Prezintă un relief de culmi domoale, larg ondulate și nivelate, cu aspect de platouri, fragmentate de văi înguste, sub formă de chei. Alt. max.: 1.374 m (vf. Padeș). Expl. de min. de fier (Ghelari, Teliucu Inferior), de minereuri complexe (Muncelu Mic, Boița) și de marmură (Ruschița). Acoperit în mare parte cu păduri de amestec (fag cu conifere), păduri de fag și păduri de gorun și cer (la altitudini mai mici), care alternează cu poieni în care se află vegetație secundară de pajiști. Partea de E a masivului P.R., cu specific etnografic propriu, este cunoscută sub numele de „Ținutul Pădurenilor”.